Opțiuni în dreptul civil


Comentariile sunt închise pentru Natura Juridică a Opțiunii. Aspecte de Drept Comparat Totuşi, nici doctrina, nici practica judiciară autohtonă nu propun momentan o abordare uniformă cu privire la natura juridică a opţiunii, elementele caracteristice, structura drepturilor şi obligaţiilor.

În prezenta lucrare, a fost analizată practic toată doctrina relevantă naţională, au fost analizate sub aspect comparat prevederile legislaţiei şi opiniile doctrinare române, ruse, germane, americane, delimitată instituţia opţiunii de alte instituţii de drept civil aparent similare. A fost formulată o viziune în ceea ce ţine de opţiune, şi practic ar putea servi drept un punct de reper, de ce nu, nu doar pentru un studiu academic, dar şi pentru aplicarea opţiunii în practică.

English Opțiuni în dreptul civil is the archetype of the assymetry, and had been analyzed by the economists and by the lawyers also, the right, but not the duty of the optionee to conclude a contract, to request the performance of an obligation. However, neither national doctrine, nor national judicial practice proposes a uniform approach regarding the legal nature of the option, to its characteristic features, the structure of rights and obligations.

In the present paper, the entire national doctrine has been analyzed, the comparative provisions of the legislation and the Romanian, Russian, German, American doctrinal opinions have been presented and the institution of the option has been delineated from other apparently similar civil law institutions. A vision has been articulated, and could practically serve as a landmark, not just for an academic study, but why not, also for applying option in practice.

Facultatea de Drept

Keywords: contract law, option contract, civil contracts I. James Frank defineşte opţiunea drept un contract, garantat printr-o sumă, sau în anumite jurisdicţii, într-o formă scrisă, în care o parte, denumită optioneer, vinde celeilalte părţi, denumită optionsee, dreptul de a cumpăra, la dorinţa celui din urmă, obiecte la un preţ determinat potrivit condiţiilor din contractul de opţiune [15, p. Achiziţionarea opţiunii, în acest mod, oferă dreptul nu asupra activului, ci opțiuni în dreptul civil la dobîndirea acestuia în viitor, drept de care dobînditorul se va putea folosi sau nu după propria sa voinţă.

Contractele de opţiune prin funcţionalitatea sa permit cumpărătorului opţiunii de a-şi limita riscul doar la o anumită sumă premia de opţiunepe care o va pierde în cazurile nefavorabile, spre exemplu la micşorarea preţului de piaţă a activului de bază obiectul contractului de bazăşi doar dacă renunţă la dreptul său potestativ, fie opțiunea inversă este, fie tacit — prin neexprimarea consimţămîntului acceptării în termenul stabilit de către părţile contractului de opţiune.

În Federaţia Rusă, până la intrarea în vigoare a modificărilor operate în Codul Civil Rus la data de 01 iuniecontractele de opţiune de multe ori au făcut obiectul litigiilor în instanţele de judecată, în acelaşi timp însă în practica judiciară a instanţelor şi doctrina rusă nici până în prezent nu s-a cristalizat o înţelegere exactă a naturii juridice a acestei construcţii.

Rămâneau neclarificate întrebările privind locul acestor contracte în sistemul opțiuni în dreptul civil drept rus, statutul lor nenumit, legătura sau mai bine spus diferenţa de antecontract. Aceste lacune creau pentru părţile care utilizau asemenea construcţii, riscuri juridice serioase, în legătură cu acest fapt legiuitorul rus a ales să introducă în Codul Civil Rus norme cu privire la opţiune.

Opţiunea de încheiere a contractului, este un contract care structurează acordarea unei oferte irevocabile de încheiere în viitor a oricărui contract de drept civil. Cealaltă parte beneficiarul opţiunii dobândeşte un drept potestativ secundar de acceptare a ofertei: în cazul realizării acestui drept potestativ şi transmiterii opțiuni în dreptul civil acceptării ofertei oglindite în opţiune, contractul de bază se consideră încheiat, iar în continuare relaţiile dintre părţi vor fi guvernate de condiţiile acelui contract.

Spre exemplu, în cazul opţiunii de model put put optionacceptantul este potenţialul vânzător a unui bun oarecare, iar ofertantul — potenţialul cumpărător. Respectiv, dacă vânzătorul în limita termenului stabilit îşi va manifesta dorinţa de a vinde bunul, opțiuni în dreptul civil de bază de vânzare-cumpărare va fi considerat încheiat, iar cumpărătorul va fi obligat să cumpere bunul, în condiţiile prevăzute de contract.

În cazul opţiunii după modelul call call optionacceptant este cumpărătorul, care în limita termenului stabilit este în drept să accepte oferta vânzătorului, după care să solicite transmiterea vânzarea unui oarecare bun stabilit în contractul de bază. Opţiunea de executare, reprezintă în sine o construcţie contractuală, în virtutea căreia o parte se obligă să-şi execute obligaţiile în cazul înaintării acestei cerinţe de către cealaltă partea.

Distincţia esenţială între opţiunea de executare şi opţiunea de încheiere a contractului, constă în faptul că opţiunea de încheiere este un contract distinct, iar din momentul în care este primită acceptarea ia naştere contractul de bază. Cu alte cuvinte, opţiunea de încheiere este un contract sui generis: contract care mijloceşte încheierea contactului de bază.

Opţiunea de executare nu este un contract sui generis, acesta fiind oricare contract vânzare-cumpărare, locaţiuneîn care executarea obligaţiilor este amânată până la momentul înaintării cerinţei de către cealaltă parte. La momentul înaintării cerinţei de executare nu ia naştere un nou contract, ci apare temeiul în baza căruia partea va trebui să-şi execute obligaţiile, care fac obiectul opţiunii.

Opţiunea de executare nu dă naştere unui drept potestativ de a încheia un contract prin manifestarea de voinţă, ci un drept potestativ de a cere executarea obligaţiilor ce reies dintr-un contract deja încheiat. Deci, în locul a două contracte, vom avea un singur contract care urmează a fi executat, după înaintarea cerinţei.

opțiuni în dreptul civil indicator pentru opțiunile de bifare

În esenţă, opţiunea de executare este un model alternativ de structurare a schemei, prin care actualizarea tranzacţiei depinde de aprecierea arbitrară a uneia dintre părţi, iar diferenţa dintre opţiunea de încheiere se manifestă sub forma diferită a structurii drepturilor şi obligaţiilor. În principiu, una şi aceeaşi idee contractul de vânzare cumpărare sub condiţia manifestării voinţei de către una dintre părţi poate fi realizată atât prin intermediul opţiunii de încheiere cît şi a celei de executare.

În opţiunea de încheiere a contractului în baza căruia va fi înstrăinat un bun, pot fi prevăzute anumite obligaţii negative ale ofertantului privind înstrăinarea, gajarea ipotecareagrevarea cu drepturi reale, transmiterea în locaţiune arendălicenţierea de către acesta a bunului care face obiectul contractului de bază pe toată durata de valabilitate a opţiunii.

În cazul încălcării a acestor obligaţii negative asumate, cealaltă parte beneficiarul opţiunii poate în locul acceptării ofertei irevocabile să rezilieze rezoluţioneze contractul de opţiune şi să solicite repararea prejudiciilor sau achitarea penalităţii prevăzute de contract. Însă chiar şi în eventualitatea în care lipsesc asemenea prevederi, aceste obligaţii negative pot fi prezumate ca aplicabile şi deduse din opțiuni în dreptul civil general al bunei credinţe.

Cel puţin, obligaţia vânzătorului ofertantuluiparte a opţiunii call, de a nu înstrăina bunul care face obiectul contractului sau grevarea cu gaj, ipotecă poate cu uşurinţă fi dedus din principiul bunei credinţe.

Pe lângă dreptul de reziliere a contractului de opţiune şi repararea prejudiciilor încasarea penalităţiicumpărătorul potenţial beneficiarul opţiunii ar trebui să beneficieze şi de dreptul de a anula contractul încheiat de ofertant cu terţul sau gajarea, ipotecarea, grevarea cu alte drepturi reale, transmiterea în locaţiune, arendădacă va fi demonstrat că terţul la momentul încheierii contractului cu ofertantul a fost de rea-credinţă şi ştia, sau nu putea să nu cunoască, că acest bun era obiectul opţiunii încheiate anterior de ofertant, şi încheierea unui asemnea contract constituie o încălcare a obligaţiilor negative asumate de ofertant.

Dreptul nu poate şi nu trebuie să ocrotească o asemenea înţelegere între ofertant şi terţ, îndreptată spre încălcarea dreptului beneficiarului opţiunii şi la intervenirea cu rea-credinţă în relaţiile contractuale străine.

Până la introducerea acestor novele, posibilitatea existenţei unui astfel de pact a făcut obiectul unor controverse în doctrina românească, găsindu-şi adepţi, dar şi contestatori. Pactul de opţiune este o convenţie prin care o persoană, denumită promitent sau ofertant face opțiuni în dreptul civil ofertă irevocabilă de a încheia în viitor un contract, ofertă pe care beneficiarul este liber să o accepte sau să o refuze într-un anumit termen. Pactul de opţiune trebuie să conţină toate elementele contractului pe care părţile doresc să-l încheie în viitor, astfel, contractul se va considera încheiat prin simpla acceptare a ofertei, fără nicio formalitate.

Pentru a produce efecte, pactul de opţiune şi declaraţia de acceptare trebuie să fie făcute în forma cerută de lege pentru încheierea contractului proiectat. Pactul de opţiune este încheiat între persoane prezente, el cuprinde în opțiuni în dreptul civil o ofertă irevocabilă de a contracta, ofertă pe care beneficiarul pactului este liber să o accepte sau să o refuze într-un anumit termen.

Analiza art. În lipsa cerinţei legale privind o anumită formă a contractului, pactul de opţiune şi declaraţia de acceptare sunt guvernate de principiul consensualismului. Declaraţia de acceptare reprezintă exercitarea dreptului potestativ al beneficiarului şi, cel puţin sub aspect formal, opțiuni în dreptul civil diferită de pactul de opţiune, în timp ce declaraţia de voinţă a promitentului este parte opțiuni în dreptul civil a pactului de opţiune.

Din punct de vedere tehnico-juridic, contractul se formează în două etape: prima etapă este reprezentată de încheierea pactului de opţiune, iar cea de-a doua etapă este reprezentată de declaraţia de acceptare a beneficiarului. Acest mecanism exclude o eventuală rea credinţă a promitentului sub aspectul strict al încheierii contractului, o asemenea atitudine putîndu-se manifesta numai cu prilejul executării contractului deja format. În doctrină se consideră că în cazul unei acceptări informe a pactului de opţiune, beneficiarul poate fi obligat să încheie contractul potrivit regulilor de la promisiunea sinalagmatică opțiuni în dreptul civil vînzare, cu menţiunea că prestaţia promitentului vînzător a fost deja executată.

Pe de altă parte, opţiunea poate face parte dintr-un contract, unde spre exemplu locatarului îi este acordată opţiunea de a cumpăra sau primi o extindere a termenului de locaţiune profesorul Corbin invocă precedentele Hersey v.

Giblett, 18 Beav. Barton, L. Smith, 22 Chan, D. Dibbins, 2 Ch. Fotherfill, 1 Eq. Sabine, 1 VernonWoodruff v. Woodruff, 4 N. EhrlichA.

Browser incompatibil

Conrad, 47 Mich. Co v Union Co. Intenţia de a acorda o asemenea opţiune unei părţi poate fi expusă opțiuni în dreptul civil mai multe forme, întrucât nu este o formă standardizată şi invariabilă. În dreptul american opţiunea, spre deosebire de sistemele continentale, va avea forţă juridică dacă este sub semnătură sau recunoscută oficial under seal sau este bazată pe o contraprestaţie compensare, cauză apartepoate fi o ofertă de promisiune pentru promisiune offer of opțiuni în dreptul civil promise for a promise caz în care va fi contract bilateral, acompaniat de un contract unilateral de a nu revoca oferta.

Acest contract suplimentar trebuie să fie sub o anumită formă oficială under seal sau să fie bazat pe o contraprestaţie compensare, cauză apartede regulă este unilateral, fiind sub forma oficială sau compensarea fiind plătită. De asemenea poate fi ofertă de promisiune pentru un act în acest caz este un contract unilateralacompaniat de contractul de a menţine oferta valabilă ca şi în cazul precedent sau de asemenea poate fi un contract unilateral cu o condiţie care o precede.

Într-o hotărâre s-a argumentat chiar că opţiunea nu este cesionabilă cazul Rease v. Kittle, W. Beavers, Va. Opțiuni în dreptul civil, House v. Jackson, 24 Ore. O părere similară este expusă şi de doctrinarul rus Jujalov care este de părerea că contractul de opţiune este în esenţă acelaşi contract de bază, doar că sub o condiţie suspensivă sub forma acceptării ofertei irevocabile şi o plată aparte pentru prezenţa unei asemenea condiţii [26, p.

Totuşi în common law este acceptat de majoritatea autorilor că opţiunea se structurează prin mecanismul ofertei şi acceptării. Conform altui doctrinar american, Frank James, opţiunea este un contract bazat pe o contraprestaţie compensare, cauzăsau în unele jurisdicţii în formă scrisă specială under sealîn temeiul căruia o parte, numit opţionar optionorvinde celeilalte părţi, numit optionee, dreptul, ca la discreţia ultimului, să fie achiziţionat un anumit bun identificat, la preţul şi în termenii şi condiţiile stabilite în contractul de opţiune [15, p.

Opţiunea de vânzare diferă de opţiunea de cumpărare, ori în cazul celei dintâi dreptul de a alege este a vânzătorului.

Opţiunea îmbracă diferite forme, este găsită în contracte de locaţiune, acordând locatarului dreptul de a extinde termenul contractului, în general este întâlnită în contracte, acordând dreptul uneia dintre părţi de a înceta relaţiile contractuale.

Caracterul distinctiv şi important al opţiunii de cumpărare este faptul că obligă opţionarul să vândă bunul însă nu obligă beneficiarul, fără consimţământul său să cumpere acest bun.

opțiuni în dreptul civil ce este o opțiune de vânzare

Opţionarul renunţă doar la dreptul de a vinde bunul terţilor pe o durată determinată, iar beneficiarul dobândeşte doar dreptul de a alege dacă solicita executarea sau nu executarea contractului [15, opțiuni în dreptul civil. Strict vorbind, bunul nu este obiectul contractului, obiectul contractului este dreptul de a alege să cumperi. Încheierea acestuia este posibilă prin prisma principiului libertăţii contractuale, ţinându-se cont de prevederile generale care reglementează oferta — § şi BGB în mod special.

Conform prevederilor art. În privinţa contractelor de opţiune se aplică normele de vânzare-cumpărare dacă părţile nu convin altfel. În primul rând, este necesară indicarea expresă a faptului, că dreptul beneficiarului opţiunii este corelativ cu obligaţia ofertantului.

Astfel beneficiarul opţiunii dobândeşte un drept potestativ, el având posibilitatea de a alege, ofertantul, pe de altă parte, are o obligaţie, executarea căreia depinde de voinţa beneficiarului opţiunii.

Cu alte cuvinte, executarea obligaţiei este suspendată până la momentul acceptării de către beneficiarul opţiunii. De asemenea, faptul că opţiunea este reglementată ca o varietate a vânzării-cumpărării, nu limitează aplicabilitatea acesteia doar la un singur tip de contracte. În temeiul principiului libertăţii contractuale, opţiunea poate fi aplicată oricărui contract, dacă o permite natura acestuia. Opţiunea poate fi aplicată şi în cazul locaţiunii, arendei, leasingului, creditului etc.

Facultatea de Ştiințe Juridice

Totuşi, este discutabilă, dacă nu exclusă chiar, aplicabilitatea opţiunii în privinţa contractelor reale. Ce se întâmplă dacă părţile nu au indicat acest termen? Se aplică în acest caz regulile ofertei irevocabile sau nu? Delimitarea opţiunii de alte instituţii juridico-civile Cele mai multe controverse în literatura de specialitate le ridică discuţiile opțiuni în dreptul civil privire la analiza opțiuni în dreptul civil şi a antecontractului.

Profesorul Karapetov, analizând prevederile alin 1art. Antecontractul intermediază apariţia obligaţiei de a încheia în viitor contractul de bază. Dacă la solicitarea uneia dintre părţi, care doreşte să încheie contractul de bază, cealaltă se eschivează de la încheierea acestuia, prima se poate adresa în instanţă cu o acţiune prin opțiuni în dreptul civil va obliga la încheierea contractului de bază.

În acelaşi timp opţiunea stabileşte nu obligaţia de a încheia contractul de bază la solicitarea unei părţi, ci dreptul potestativ al uneia dintre părţi ca prin manifestarea sa unilaterală de voinţă să pună contractul de bază în vigoare.

În principiu nu se invederează necesitatea de a obliga la încheierea contractului de bază, întrucât contractul de bază va fi considerat încheiat din momentul primirii acceptării de către ofertant. Această diferenţă evidentă, este şi un avantaj al opţiunii faţă de antecontract [19, p.

Alte diferenţe între cele două construcţii juridice au un caracter nesemnificativ, întrucât opţiunea poate fi un contract bilateral aşa cum este antecontractul de regulăiar antecontractul poate fi un contract unilateral ca şi modelul standard opțiuni în dreptul civil opţiuniide asemenea nimeni nu le stă în cale părţilor antecontractului să stabilească o plată pentru dreptul de a cere încheierea contractului de bază.

Aceasta din urmă reprezintă convenţia prin care o persoană denumită promitent se obligă irevocabil să vândă un bun altei persoane, denumite beneficiar, dacă aceasta se va decide să cumpere bunul în viitor, într-un termen determinat sau nedeterminat.

Ceea ce distinge pactul de opţiune de promisiunea unilaterală de vânzare constă în mecanismul de formare a contractului final: astfel, pe când în cazul pactului de opţiune, contractul se consideră încheiat prin simpla acceptare a ofertei de către beneficiar, în cazul promisiunii unilaterale de vânzare, dacă beneficiarul se decide să cumpere, trebuie încheiat contractul de vânzare proiectat, acesta neformându-se prin simpla manifestare de voinţă a beneficiarului.

În acest sens, pactul de opţiune reprezintă o consecinţă firească a faptului că este structurată printr-o ofertă irevocabilă de a contracta, ofertantul fiind obligat să o menţină pe toată durata pactului de opţiune [22, p. Dacă promitentul ofertantul ar putea dispune de bun, aceasta ar echivala cu o revocare a ofertei. Se mai observă o diferenţă de concepţie între pactul de opţiune şi promisiunea de a contracta, sub aspectul irevocabilităţii consimţământului promitentului.

Pe când în cazul pactului de opţiune, legiuitorul a crezut necesar să facă trimitere la oferta irevocabilă de a contracta în cazul pactului de opţiune din materia vânzării fiind chiar şi mai explicitpentru a sublinia caracterul irevocabil al consimţământului, în cazul promisiunii de opțiuni în dreptul civil contracta pare că nu a mai avut un consimţământ irevocabil al promitentului, care, prin ipoteză, încălcând promisiunea de a încheia contractul, poate dispune de bun, urmând ca, în caz de neexecutare a promisiunii, să fie obligat la daune interese faţă de beneficiar [22, p.

Nu pot însă să nu trec în revistă incosecvenţa autorilor citaţi mai sus, pe de o parte [22, p.

opțiuni în dreptul civil câștiguri bune pe internet fără investiții

Părerea majorităţii doctrinarilor germani, este că antecontractul şi opţiunea sunt construcţii juridice diferite, reieşind din următoarele [12, p. Partea, care are dreptul să solicite încheierea contractului de bază, dobândeşte un drept de creanţă Forderungsrecht sau ansprach.

Delimitarea capătă o importanţă practică, opțiuni în dreptul civil este necesar să stabilim ce solicitare poate înainta creditorul pentru apărarea dreptului său inclusiv pe cale judiciară.

În cazul antecontractului, creditorul va fi îndreptăţit să solicite încheierea contractului de bază, iar în cazul opţiunii, solicitarea va fi îndreptată în vederea executării contractului de bază, întrucât contractul de bază va fi încheiat prin simpla manifestare a voinţei beneficiarului opţiunii [14, p. În cazul apariţiei unor dubii la calificarea contractului drept antecontract sau opţiune, se propune să reieşim din premisa că, contractul cu titlu oneros este opţiune, dacă lipsesc alte criterii care ar arăta că este un antecontract.

Unii autori, sunt de părere că pactul de opţiune este o varietate a promisiunii unilaterale de a contracta. În viziunea unor autori, pactul de opţiune este un contract unilateral prin care una dintre părţi se obligă să încheie un alt contract în condiţii determinate şi într-un anumit termen.

În aceste condiţii, beneficiarul promisiunii are un drept de opţiune. Specificul pactului de opţiune faţă de o promisiune unilaterală de a contracta în general rezidă în faptul declarării irevocabile a voinţei promitentului de a încheia contractul, dar nu în sensul unei obligaţii de a face, el a consimţit deja la perfectarea, naşterea contractului, operaţiune care va fi decisă discreţionar de beneficiar, prin acceptarea declaraţiei irevocabile de voinţă a promitentului.

Aşadar, pactul de opţiune este o promisiune unilaterală specială de a contracta. În lipsa unei norme generale care ar reglementa aspectele de drept comun ale pactului de opţiune, Codul civil conţine dispoziţii speciale prin care se reglementează încheierea contractului de vânzare-cumpărare prin intermediul pactului de opţiune.

Astfel, conform prevederilor opțiuni în dreptul civil. Deşi, este apreciabil efortul autorilor de a cristaliza într-o oarecare măsură natura juridică a opţiunii, îmi voi permite să nu cad de acord cu opinia expusă de autori. În primul rând, nu sunt de acord cu opinia autorilor precum că opţiunea este o varietate a promisiunii unilaterale de a contracta.

Diferenţele dintre antecontract promisiunea unilaterală de a contracta este în esenţă o varietate a antecontractului, astfel dacă este o promisiune unilaterală de a contracta, antecontractul este un contract unilateral, dacă este o promisiune bilaterală de a contracta, antecontractul este un contract bilateral unde după cum am menţionat supra, beneficiarul promisiunii dobândeşte un drept de creanţă dreptul de a cere încheierea contractului de bază, corelativ obligaţiei de a face a promitentuluiiar beneficiarul opţiunii dobândeşte un drept potestativ, secundar, capătă o importanţă practică deosebită mai ales în eventualitatea unui litigiu.

Astfel, beneficiarul promisiunii va trebui să înainteze în primul şi în primul rând o acţiune prin care va obliga pârâtul promitentul la încheierea opțiuni în dreptul civil de bază de regulă hotărârea instanţei va ţine loc de manifestarea voinţei părţii care se eschivează de la încheierea contractuluişi doar după aceasta va putea solicita executarea nemijlocită a contractului, pe când în cazul opţiunii, beneficiarul opţiunii nu mai trebuie să solicite obligarea la încheierea contractului de bază, întrucât acesta din urmă va fi considerat încheiat prin simpla transmitere a acceptării ofertei irevocabile.

În al doilea rând, consider că autorii urmează să concretizeze ce reprezintă de fapt acest drept de opţiune, este un drept de creanţă sau un drept potestativ secundar? În opinia autorului prezentei lucrări, acest drept de opţiune reprezintă în sine un drept potestativ.

În acelaşi timp, opţiunea este analizată şi de autorii Comentariului CC RM, care se expun în următorul mod. Opţiunea poate fi unilaterală şi bilaterală. Opțiuni binare exemplu real de câștig cazul promisiunii de vînzare, o persoană primeşte promisiunea altei persoane de a-i vinde un bun, proprietate a opțiuni în dreptul civil, rezervându-şi dreptul de a-şi manifesta ulterior, în perioada unui termen stabilit, consimţământul său de a-l cumpăra.

Proprietarul unui imobil oferă imobilul chiriaşului spre cumpărare la un preţ stabilit, dacă ultimul îşi va manifesta cum să faci bani aici de a-l cumpăra. O promisiune de vînzare nu poate produce efectele unei vînzări, una dintre părţi, în acest caz, fiind obligată faţă de cealaltă să vîndă în viitor un anumit bun, beneficiarul promisiunii bucurăndu-se de alegerea de a cumpăra sau nu acest bun.

În cazul când beneficiarul va manifesta dorinţa de a cumpăra bunul, iar proprietarul va refuza vînzarea, beneficiarul are dreptul la încasarea despăgubirilor cauzate potrivit regulilor aplicabile la neexecutarea obligaţiilor.

Apararea posesiei (MD)

Respectiv, promisiunea de vînzare este un contract unilateral, creînd obligaţii pentru una din părţi. Opţiunea poate fi şi bilaterală, cînd părţile se obligă reciproc să încheie pe viitor, la preţul stabilit un contract de vînzare — cumpărare a unui obiect.

În cazul când promitentul nu-şi respectă obligaţia şi vinde lucrul unei alte persoane, beneficiarul cumpărător nu poate solicita predarea lucrului bucurându-se de dreptul la recuperarea despăgubirilor. Dacă însă lucrul se mai află în patrimoniul vînzătorului, beneficiarul- cumpărător poate cere să fie impus vînzătorul la încheierea contractului.

În practică există şi o altă formă a promisiunii de vânzare, când proprietarul unui bun se obligă că, în cazul în care-l va vinde să-i acorde preferinţa unei anumite persoane la preţ egal. Despre acest fapt m-am expus supra.

În acelaşi timp, ţin să-mi exprim o opinie diferită de cea opțiuni în dreptul civil autorilor comentariului, care susţin ideea că opţiunea este o promisiune, deci implicit un antecontract.